miercuri, 30 martie 2011

Fizica si medicina

Fizica,un dar pretios in medicina


Fizica medicală folosește concepte și metode din fizică pentru a ajuta în diagnosticarea și tratarea unor boli.

Aplicații ale fizicii medicale:
Radioterapie

Radioterapia se referă la direcționarea controlată a radiației (de obicei radiații Gamma sau, radiații X) către o anumită parte a corpului unui pacient pentru a trata cancerul sau alte boli.
RADIOTERAPIA (RT) este metoda fizica de tratament a bolii canceroase constand in administrarea.unei cantitati de energie radianta unui volum tinta definit, concomitent cu protejarea tesuturilor sanatoase invecinate. RT ca metoda de tratament cu radiatii ionizante (RI), trebuie justificata prin analiza critica a raportului dintre beneficiile individuale sau sociale si detrimentul pe care il poate cauza utilizarea radiatiilor.
Scopul tratamentului este administrarea in volumul tinta definit a unei doze prestabilite de radiatii ionizante cu efecte secundare minime pentru tesuturile sanatoase din jur, avand ca rezultat: - distrugerea celulelor tumorale - mai buna calitate a vietii pacientului - cresterea duratei de supravietuire - tratament paliativ eficient - ameliorarea si prevenirea aparitiei simptomelor date de boala neoplazica Scopul poate fi: CURATIV cand exista probabilitatea unei supravietuiri pe termen lung dupa aplicarea tratamentului PALIATIV cand speranta de viata este redusa; se utilizeaza in scopul ameliorarii simptomatologiei si imbunatatirii calitatii vietii

Iradierea poate fi urmata de moarte celulara imediata, lucru ce se produce in general la doze extrem de ridicate, superioare celor utilizate in mod curent in radioterapie. Celula lezata prin iradiere isi pierde integritatea reproductiva. In timpul diviziunii celula lezata poate urma mai multe cai: • poate muri in timpul incercarilor de diviziune • poate produce forme neobisnuite ca rezultat al incercarilor aberante de diviziune poate ramane incapabila de diviziune dar functionala pe perioada lunga de timp • se poate divide dand nastere uneia sau mai multor generatii de celule fiice, inainte ca uneie sau chiar toate sa devina sterile • alterari minore In mod obisnuit, o anumita intarziere in diviziune se poate produce si la celulele care nu sunt lezate letal. Se poate defini moartea celulara intarziata ca fiind pierderea capacitatii de multiplicare cvasiindefinita si are mai multe consecinte cinice: viteza de regresie a unei tumori dupa iradiere reprezinta durata necesara pentru atingerea mortii efective a descendentilor celulari si este in mod esential legata de activitatea mitotica a tumorii pentru tesuturile sanatoase faptul ca disparitia celulara este intarziata prin moarte tardiva evita o depletie celulara brusca. Se considera supravietuitoare, celulele iradiate a caror descendenta a depasit net a 5-a generatie (ceea ce nu exclude prezenta anomaliilor cromozomiale compatibile cu supravietuirea). Apoptoza (moartea celulara programata) este recunoscuta ca un raspuns important la actiunea radiatiei ionizante asupra celulei. Proportia relativa de celule care merg pe calea apoptozei poate fi un determinant important al curabilitatii tumorii.

                          

Medicina nucleara
Medicina nucleara este o ramură a medicinei moderne. În medicina nucleară se utilizează radiotrasatori sau substanțe radiofarmaceutice, care conțin o substanță activă transportoare și un izotop radioactiv. Aceste substanțe se introduc în organism pe diferite căi de administrare (cel mai frecvent intravenos). Odată substanța introdusă aceasta se distribuie în diferite organe în funcție de substanța activă utilizată. Distribuția produsului radiofarmaceutic este detectată de una aparat detector de radiații denumit gama cameră și stocată digital. Ulterior informația obținută este procesată obținându-se imagini a corpului sau organului studiat. Aceste imagini, spre deosebire de majoritatea imaginilor obținute in radiologie, sunt imagini funcționale și moleculare, adică arată cum funcționează diferite organe și țesuturi explorate sau indică alterările acestora la nivel molecular.
În general, explorările de medicină nucleară nu sunt invazive și nu au efecte secundare.
                                      Diagnostic cu  Radiatii X
Wilhelm Rontgen, in Germania, (1845 - 1923) descopera in 1895 razele X si le aplica in investigarea organelor interne.
Unde electromagnetice care nu apartin spectrului vizibil, a caror lungime de unda este de ordinul de marime al angstromului (A), utilizate in medicina pentru proprietatile lor de patrundere prin materia vie si pentru proprietatile lor terapeutice.
Utilizare in scop diagnostic - Aplicatiile medicale ale razelor X sunt de domeniul radiologiei conventionale si al tomodensitometriei (scaner cu raze X); ele au drept scop vizualizarea organelor.
Utilizare terapeutica - radiatiile x mai sunt utilizate in radioterapia externa, dar, capacitatea lor de ionizare fiind redusa, sunt preferate radiatii mai energetice, ca radiatii y, care utilizeaza cobaltoterapia.
Wihelm  Conrad Rotgen(1845-1923)
Wilhelm Conrad Röntgen (n. 27 martie 1845, Lennep, azi parte componentă a orașului Remscheid, Renania de Nord-Westfalia — d. 10 februarie 1923, München) a fost un fizician german. Ca profesor al universității Würzburg, studiind descărcările electrice în tuburi vidate, a descoperit în anul 1895, emisia unor radiații penetrante, pe care le-a numit radiații X, care după moartea sa și în ciuda testamentului său au fost denumite raze Röntgen. În anul 1901 a fost distins cu Premiul Nobel pentru fizica.
Document redactat de catre:Stanciu Silvia Cristiana

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu