Fizica in medicina

Cancerul in faze avansate poate fi tratat cu radiatii

Doze mici de radiatii menite sa amelioreze simptomele cancerului de plamani declarat incurabil ar putea, de fapt, sa contribuie la salvarea vietii unor pacienti, potrivit unui studiu surprinzator, publicat astazi de o echipa de cercetatori australieni, relateaza Reuters.

Circa un pacient dintr-o suta diagnosticati cu cancer la plamani a supravietuit cinci sau mai multi ani dupa aceste tratamente. In plus, 18 pacienti dintre cei care au luat parte la studiu se pare ca au fost vindecati.

Doctorul Michael Mac Manus, oncologist specialist in radiatii la Peter MacCallum Cancer Centre din Melbourne, Australia, si cativa colegi de-ai sai au urmarit evolutia a 2.337 de bolnavi de cancer la plamani, care primisera doze paliative de radiatii.

Echipa de medici sustine ca 1,1% dintre cei peste 2000 de pacienti au trait cinci sau mai multi ani dupa tratamente.

"Datele noastre arata ca circa 1% dintre bolnavii cu cancer de plamani si-au prelungit viata cu doze paliative de radiatii care nu ar fi fost considerate suficiente pentru tratamentul pe termen lung al bolii", se arata in raport.

Pacientilor diagnosticati cu cancer la plamani intr-un stadiu mult prea avansat pentru a mai fi tratat le sunt administrate doze mici de radiatii pentru a le ameliora durerile. Cancerul la plamani este de departe forma cea mai intalnita a maladiei, la nivel mondial. In fiecare an, zece milioane de oameni sunt diagnosticati cu cancer la plamani, jumatate dintre pacienti murind la un an de la diagnosticare, potrivit Global Lung Cancer Coalition.

                                Fizica cuantica in medicina

Medicina cuantica foloseste metode non-invazive de diagnostic si tratament, pentru prevenirea imbolnavirilor si tratamente de recuperare fara medicamente, bazate pe procesele cuantice ale radiatiei electromagnetice si pe informatia energetica continuta in materia vie. Medicina cuantica este bazata pe utilizarea cuantelor de energie, adica, pe doze infime de radiatie electromagnetica destinate diagnosticului, prevenirii si regenerari sanatatii individului.

In anii '60 a aparut primul oscilator quantum (laser). Experienta in timp a energiei quantice scazute generate de laserele terapeutice a demonstrat eficienta lor si lipsa de nocivitate.

Putem defini medicina cuantica ca fiind o noua abordare medicala bazata pe sinteza achizitiilor fizicii cuantice, combinata cu ultimele cunostiinte asupra naturii profunde a fiintelor vii si experienta milenara a medicinii orientale, adica pe realitatea energetica a fiintelor vii.

Dr.Youri Kheffeits medic si cercetator rus in domeniul medicinii cuntice, la Institulul Energetic din Moscova, formuleaza urmatoarea definitie a starii de sanatate:

"Sanatatea consta in armonia relatiilor energetic-informationale dintre individ si natura. Aceasta armonie se exprima prin optimizarea mecanismelor de autoreglare autoaparare si autovindecare a organismului viu. O dinamica activa a sanatatii implica organismul ca intreg, pe plan fizic, mental si spiritual".

Tratamentele cuantice folosesc toate tipurile de radiatii biologic si ecologic pure, pentru a restabili cimpul electromagnetic si starea informationala alterata de factori patologici, aducind acest camp la o stare stabila.Pentru a se obtine acest rezultat,emisiile electromagnetice folosite sunt la unison cu procesele informational-energetice ale organismului viu, altfel spus, ele sunt in rezonanta cu aceste procese.

Tratamentele sunt lipsite de efecte secundare, sigure, ecologice, nedureroase, justificate pe plan economic si aplicabile in toate domeniile medicinii.

ANTIDEPRESIVE AJUTORUL ELECTROSOCURI TERAPIE IN

TRATAREA DEPRESIE SEVERA

Combinand medicamente antidepresive cu terapia cu electrosocuri (ECT) face o treaba mai buna de a reduce simptome de depresie severa si provoaca pierderi de memorie mai mica decat folosind ECT singur, potrivit unui nou studiu realizat de cercetatorii de la Universitatea Wake Forest Scoala de Medicina si colegii.

Aceasta constatare ar putea atenua una dintre preocuparile principale despre ECT ca aceasta provoaca pierderi de memorie, a declarat W. Vaughn McCall, MD, MS, profesor si presedinte al Departamentului de Psihiatrie de comportament si de Medicina si cercetatorul principal pentru studys Wake Forest site-ul Botezatorul

Studiu complet apare in problema actuala a Archives of General Psychiatry, publicat astazi.

ECT foloseste un stimul electric pentru a creierului de a induce convulsii. Este prescris pentru pacientii cu crize-depresie severa, nivel de care sunt catatonic (oameni care sunt atat de incetinit ca acestea sa opreasca in miscare, de a vorbi si manca) sau de suicid sau pentru pacientii cu depresie majora care nu au raspuns la medicamente. Electrozii atasat la cap livra stimul si pacientii sunt anesteziati si a primi relaxante musculare in timpul procedurii.

Pacientii care primesc ECT de multe ori confrunta cu unele pierderi de memorie care de obicei se imbunatateste in termen de zile de tratament.

Cercetatorii au vrut sa gaseasca o modalitate de a creste eficienta TCE reducand in acelasi timp efectele secundare ale pierderi de memorie.

Desi ECT ramane un tratament puternic, exista inca o proportie semnificativa de pacienti care nu raspund statisticile recente indica o rata de 70 - 80 la suta de raspuns, McCall a spus. Chiar si in cazul pacientilor care nu raspund, mai exista inca un risc semnificativ de recadere. Pacientii pot deveni bolnav din nou, cu depresie in termen de o chestiune de saptamani, la cateva luni dupa ce ECT.

Studiul este primul de dimensiunea acesteia si sa evalueze utilizarea de antidepresive cu ECT. Din cauza lipsei de informare prealabila cu privire la tema de a combina medicamente antidepresive cu Carta Energiei, Asociatia Americana de Psihiatrie nu a recomandat in mod obisnuit combina cu antidepresive ECT.

De cercetare a fost studiat la mai multe site-uri, inclusiv Wake Forest Universitatea de Medicina, Universitatea Columbia din New York, Washington University din St Louis, si la Universitatea din Pittsburgh. Acesta a fost coordonat de cercetatorii de la Columbia.

Dupa ce consimti la tratament, 319 de pacienti au primit fie un placebo sau una din cele doua antidepresive: exemplu nortriptilina, una mai in varsta, de medicamente generice, sau venlafaxina, un drog mai noua, care este vandut sub numele de EffexorTM de brand.

Pacienti au primit, de asemenea, cel putin o forma de ECT, fie bilaterale, stimularea ambele parti ale creierului, sau unilaterale, care afecteaza doar partea din dreapta a pastra stimul departe de centrele verbale de invatare in partea stanga a creierului. ECT unilaterala general, se crede de a provoca pierderi de memorie mai putin de ECT bilaterale, dar unele anchetatorii au crezut ca ECT unilaterala nu a trata simptomele depresiei, de asemenea.

Dupa tratament, pacientii au fost evaluate folosind o serie de teste pentru schimbari in simptomele depresiei lor si pentru pierderi de memorie.

Cercetatorii au descoperit ca, folosind fie antidepresiv in timpul depresie ECT imbunatatit mai mult decat ECT singur. Mai mult decat atat, pacientii care au primit exemplu nortriptilina in timpul ECT a avut mai putine probleme de memorie, comparativ cu grupul de venlafaxina. Cercetatorii au descoperit ca, de asemenea, cu ajutorul unei doze mari de TCE unilaterala pe partea dreapta a creierului a fost la fel de eficace ca sau mai mare de tratarea depresiei cu ECT moderata doza bilaterale si inca mai crutat pierderi de memorie.

Weve facut de cercetare pentru ultimii 10 ani pentru a gasi o modalitate de a face munca unilaterale de stimulare, precum si bilaterale, McCall spus. Am facut in cele din urma ca, in acest studiu.

Urmatorul pas in aceasta linie de cercetare, McCall a spus, este de a evalua efectele pe termen lung ale tratamentului.

Co-cercetatori la studiu au fost Peter Rosenquist, MD, de la Scoala de Medicina; Harold A. Sackeim, Ph.D., Elaine M. Dillingham, BA, Joan Prudic, MD, si Thomas Cooper, MA, tot de la noi York, membru psihice si Institutul de la Universitatea Columbia; Keith Isenberg, MD, si Keith Garcia, MD, de la Universitatea Washington Scoala de Medicina, in Saint Louis, si Benoit H. Mulsant, MD, si Roger F. Haskett, MD, a psihice de Vest Institute si Clinica si Departamentul de Psihiatrie de la Universitatea din Pittsburgh Scoala de Medicina din Pennsylvania.

Mulsant are o afiliere doilea cu Departamentul de Psihiatrie de la Universitatea din Toronto si Centrul pentru Toxicomanie si Sanatate Mintala, din Toronto, Canada, si Sackeim are o afiliere terte, cu Departamentul de Radiologie de la Universitatea Columbia.

Studiul a fost finantat in parte, prin subventii de la National Institutes of Health si Wyeth Pharmaceuticals. Echipamente de ECT fost imprumutat pentru a fi utilizate in studiu de catre Corp MECTA

Wake Forest University Baptist Medical Center este un sistem de sanatate academica formata din Carolina de Nord Baptist Hospital, Brenner Spitalul pentru copii, Medicii Wake Forest University si Universitatea Wake Forest stiinte medicale, care opereaza universitys Scoala de Medicina si Piedmont Triad Research Park. Sistemul cuprinde 1056 de ingrijire acuta, de reabilitare si de lunga paturi ingrijirea pe termen lung si a fost apreciata ca una dintre cele mai bune spitale Americas de US News & World Report din 1993.

Wake Forest baptist este clasat pe locul al 32-lea in natiunii de catre Americi Medicii de top pentru numarul de medici sa considerat cel mai bun de catre colegii lor. Institutia claseaza in partea de sus treilea in finantarea de catre Institutului National de Sanatate si al patrulea din sud-est a veniturilor de la proprietatea intelectuala licentiate.

                                 Anstasescu Denisa,clasa a-X-a C

Fizica si medicina

Fizica,un dar pretios in medicina

Fizica medicală folosește concepte și metode din fizică pentru a ajuta în diagnosticarea și tratarea unor boli.

Aplicații ale fizicii medicale:

Radioterapie

Diagnostic cu radiații X

Medicină nucleară

Radiație neionizanta (Laseri, Ultraviolete etc.)

Diagnostic cu ultrasunete

Protecția împotriva radiației

Radioterapie

Radioterapia se referă la direcționarea controlată a radiației (de obicei radiații Gamma sau, radiații X) către o anumită parte a corpului unui pacient pentru a trata cancerul sau alte boli.
RADIOTERAPIA (RT) este metoda fizica de tratament a bolii canceroase constand in administrarea.unei cantitati de energie radianta unui volum tinta definit, concomitent cu protejarea tesuturilor sanatoase invecinate. RT ca metoda de tratament cu radiatii ionizante (RI), trebuie justificata prin analiza critica a raportului dintre beneficiile individuale sau sociale si detrimentul pe care il poate cauza utilizarea radiatiilor.
Scopul tratamentului este administrarea in volumul tinta definit a unei doze prestabilite de radiatii ionizante cu efecte secundare minime pentru tesuturile sanatoase din jur, avand ca rezultat: - distrugerea celulelor tumorale - mai buna calitate a vietii pacientului - cresterea duratei de supravietuire - tratament paliativ eficient - ameliorarea si prevenirea aparitiei simptomelor date de boala neoplazica Scopul poate fi: CURATIV cand exista probabilitatea unei supravietuiri pe termen lung dupa aplicarea tratamentului PALIATIV cand speranta de viata este redusa; se utilizeaza in scopul ameliorarii simptomatologiei si imbunatatirii calitatii vietii

Iradierea poate fi urmata de moarte celulara imediata, lucru ce se produce in general la doze extrem de ridicate, superioare celor utilizate in mod curent in radioterapie. Celula lezata prin iradiere isi pierde integritatea reproductiva. In timpul diviziunii celula lezata poate urma mai multe cai: • poate muri in timpul incercarilor de diviziune • poate produce forme neobisnuite ca rezultat al incercarilor aberante de diviziune poate ramane incapabila de diviziune dar functionala pe perioada lunga de timp • se poate divide dand nastere uneia sau mai multor generatii de celule fiice, inainte ca uneie sau chiar toate sa devina sterile • alterari minore In mod obisnuit, o anumita intarziere in diviziune se poate produce si la celulele care nu sunt lezate letal. Se poate defini moartea celulara intarziata ca fiind pierderea capacitatii de multiplicare cvasiindefinita si are mai multe consecinte cinice: viteza de regresie a unei tumori dupa iradiere reprezinta durata necesara pentru atingerea mortii efective a descendentilor celulari si este in mod esential legata de activitatea mitotica a tumorii pentru tesuturile sanatoase faptul ca disparitia celulara este intarziata prin moarte tardiva evita o depletie celulara brusca. Se considera supravietuitoare, celulele iradiate a caror descendenta a depasit net a 5-a generatie (ceea ce nu exclude prezenta anomaliilor cromozomiale compatibile cu supravietuirea). Apoptoza (moartea celulara programata) este recunoscuta ca un raspuns important la actiunea radiatiei ionizante asupra celulei. Proportia relativa de celule care merg pe calea apoptozei poate fi un determinant important al curabilitatii tumorii.
                          

Medicina nucleara

Medicina nucleara este o ramură a medicinei moderne. În medicina nucleară se utilizează radiotrasatori sau substanțe radiofarmaceutice, care conțin o substanță activă transportoare și un izotop radioactiv. Aceste substanțe se introduc în organism pe diferite căi de administrare (cel mai frecvent intravenos). Odată substanța introdusă aceasta se distribuie în diferite organe în funcție de substanța activă utilizată. Distribuția produsului radiofarmaceutic este detectată de una aparat detector de radiații denumit gama cameră și stocată digital. Ulterior informația obținută este procesată obținându-se imagini a corpului sau organului studiat. Aceste imagini, spre deosebire de majoritatea imaginilor obținute in radiologie, sunt imagini funcționale și moleculare, adică arată cum funcționează diferite organe și țesuturi explorate sau indică alterările acestora la nivel molecular.
În general, explorările de medicină nucleară nu sunt invazive și nu au efecte secundare.

                                      Diagnostic cu  Radiatii X

Wilhelm Rontgen, in Germania, (1845 - 1923) descopera in 1895 razele X si le aplica in investigarea organelor interne.

Unde electromagnetice care nu apartin spectrului vizibil, a caror lungime de unda este de ordinul de marime al angstromului (A), utilizate in medicina pentru proprietatile lor de patrundere prin materia vie si pentru proprietatile lor terapeutice.

Utilizare in scop diagnostic - Aplicatiile medicale ale razelor X sunt de domeniul radiologiei conventionale si al tomodensitometriei (scaner cu raze X); ele au drept scop vizualizarea organelor.

Utilizare terapeutica - radiatiile x mai sunt utilizate in radioterapia externa, dar, capacitatea lor de ionizare fiind redusa, sunt preferate radiatii mai energetice, ca radiatii y, care utilizeaza cobaltoterapia.

Wihelm  Conrad Rotgen(1845-1923)

Wilhelm Conrad Röntgen (n. 27 martie 1845, Lennep, azi parte componentă a orașului Remscheid, Renania de Nord-Westfalia — d. 10 februarie 1923, München) a fost un fizician german. Ca profesor al universității Würzburg, studiind descărcările electrice în tuburi vidate, a descoperit în anul 1895, emisia unor radiații penetrante, pe care le-a numit radiații X, care după moartea sa și în ciuda testamentului său au fost denumite raze Röntgen. În anul 1901 a fost distins cu Premiul Nobel pentru fizica.

Document redactat de catre:Stanciu Silvia Cristiana

SPINU SILVIA-NICOLETA

Influenţa a radiaţiilor electromagnetice

În mod cert, fiecare posesor de monitor PC ultramodern (sau de televizor) a reuşit să simtă o serie de indispoziţii, cum ar fi: gradul ridicat de oboseală, insomnie, dureri de cap, irascibilitate, diminuarea atenţiei, dereglarea vederii, dese ameţeli, manifestări ale diferitelor boli respiratorii.

Şi toate acestea în pofida faptului că fiecare utilizator de PC tinde să respecte toate regulile "tradiţionale" de lucru la PC: să lucreze cât mai puţin timp la PC (sau să privească televizorul), să se aşeze cât mai departe de ecran, să amplaseze cât mai mulţi cactuşi şi piramide în jurul display-ului, să utilizeze mobilă specială şi confortabilă, să facă exerciţii de înviorare pentru ochi, să facă scurte pauze în timpul lucrului.

Pe baza cercetărilor şi experimentelor medicale şi clinice, efectuate pe parcursul ultimilor ani, s-a stabilit că, în timpul funcţionării monitoarelor computerelor personale, televizoarelor, telefoanelor mobile, cuptoarelor cu microunde şi a altor aparate electronice, este prezentă o componentă informaţională împotriva căreia nu este asigurată protecţia de către nici un fel de dispozitiv de protecţie cunoscut, produs anterior, şi încorporat în sistemele de protecţie (ale monitoarelor PC, televizoarelor, etc.).

Aplicatii ale fizicii in medicina.Radioterapia.NICOLAE ALEXANDRA IOANA

   Radioterapia se referă la direcționarea controlată a radiației (de obicei radiații Gamma sau, radiații X) către o anumită parte a corpului unui pacient pentru a trata cancerul sau alte boli.

  RADIOTERAPIA (RT) este metoda fizica de tratament a bolii canceroase constand in administrarea.unei cantitati de energie radianta unui volum tinta definit, concomitent cu protejarea tesuturilor sanatoase invecinate. RT ca metoda de tratament cu radiatii ionizante (RI), trebuie justificata prin analiza critica a raportului dintre beneficiile individuale sau sociale si detrimentul pe care il poate cauza utilizarea radiatiilor.
Scopul tratamentului este administrarea in volumul tinta definit a unei doze prestabilite de radiatii ionizante cu efecte secundare minime pentru tesuturile sanatoase din jur, avand ca rezultat: - distrugerea celulelor tumorale - mai buna calitate a vietii pacientului - cresterea duratei de supravietuire - tratament paliativ eficient - ameliorarea si prevenirea aparitiei simptomelor date de boala neoplazica Scopul poate fi: CURATIV cand exista probabilitatea unei supravietuiri pe termen lung dupa aplicarea tratamentului PALIATIV cand speranta de viata este redusa; se utilizeaza in scopul ameliorarii simptomatologiei si imbunatatirii calitatii vietii

Iradierea poate fi urmata de moarte celulara imediata, lucru ce se produce in general la doze extrem de ridicate, superioare celor utilizate in mod curent in radioterapie. Celula lezata prin iradiere isi pierde integritatea reproductiva. In timpul diviziunii celula lezata poate urma mai multe cai: • poate muri in timpul incercarilor de diviziune • poate produce forme neobisnuite ca rezultat al incercarilor aberante de diviziune poate ramane incapabila de diviziune dar functionala pe perioada lunga de timp • se poate divide dand nastere uneia sau mai multor generatii de celule fiice, inainte ca uneie sau chiar toate sa devina sterile • alterari minore In mod obisnuit, o anumita intarziere in diviziune se poate produce si la celulele care nu sunt lezate letal. Se poate defini moartea celulara intarziata ca fiind pierderea capacitatii de multiplicare cvasiindefinita si are mai multe consecinte cinice: viteza de regresie a unei tumori dupa iradiere reprezinta durata necesara pentru atingerea mortii efective a descendentilor celulari si este in mod esential legata de activitatea mitotica a tumorii pentru tesuturile sanatoase faptul ca disparitia celulara este intarziata prin moarte tardiva evita o depletie celulara brusca. Se considera supravietuitoare, celulele iradiate a caror descendenta a depasit net a 5-a generatie (ceea ce nu exclude prezenta anomaliilor cromozomiale compatibile cu supravietuirea). Apoptoza (moartea celulara programata) este recunoscuta ca un raspuns important la actiunea radiatiei ionizante asupra celulei. Proportia relativa de celule care merg pe calea apoptozei poate fi un determinant important al curabilitatii tumorii.

Nikola Tesla | S.N. Crina

Nikola Tesla ( n. 10 iulie 1856, satul Smiljan, în apropiere de Gospić, Croația, pe atunci Granița Militară Croată - d. 7 ianuarie 1943, New York) a fost un inventator, fizician, inginer mecanic și inginer electrician american de origine sârbă. Tesla este considerat ca fiind unul dintre cei mai mari oameni de știință ai sfârșitului de secol 19 și începutului de secol 20. Invențiile, precum și munca teoretică ale lui Tesla au pus bazele cunoștințelor moderne despre curentul alternativ, puterea electrică, sistemele de curent alternativ, incluzând sistemele polifazate, sistemele de distribuție a puterii și motorul pe curent alternativ, care au determinat cea de-a doua Revoluție Industrială.
Una dintre cele mai importante invenții ale sale este generatorul de curent alternativ, contribuind de asemenea la construirea hidrocentralei de lângă Cascada Niagara.

Amprenta lui Tesla poate fi observată în civilizația modernă oriunde este folosită electricitatea.Pe lângă descoperirile sale despre electromagnetism și inginerie, Tesla este considerat un pionier în domeniile roboticii, balisticii, știința calculatoarelor, fizicii nucleare și fizicii teoretice. Tesla considera cercetarea diferitelor întrebări ridicate de către știință drept cea mai nobilă metodă de îmbunătățire a condiției umane cu ajutorul principiilor științei și progresului industrial și una care să fie compatibilă cu natura. Totuși, o parte din munca sa a fost ultilizată într-un mod mai puțin ortodox și într-un mod controversat, pentru a susține pseudo teorii științifice, teorii despre OZN-uri și ocultism-ul New Age.

James Clerk Maxwell - Manole Marius Xc

JAMES CLERK MAXWELL



La 13 noiembrie 1831, la Edinburgh, în familia unui scoţian înstǎrit, s-a nǎscut James Clerk Maxwell.
Jocul întâmplǎrii a fǎcut ca James sǎ se nascǎ în anul în care Faraday a descoperit fenomenul şi legile inducţiei, iar la maturitate sǎ se acopere de glorie cu lucrǎri teoretice strâns legate de studiul matematic al acestui fenomen.
Activitatea lui s-a desfǎşurat într-un ritm susţinut, în domenii variate ale fizicii, şi l-a condus la realizǎri de mare valoare.
Tratatul Electricitate şi magnetism este cea mai valoroasǎ dintre lucrǎrile lui Maxwell-opera sa capitalǎ. Prima ediţie a apǎrut la 1 februarie 1873.
Maxwell a fost un teoretician strǎlucit. Opera sa o dovedeşte fǎrǎ rezerve. A ridicat studiul teoretic-matematic-al fenomenelor fizice la un nivel greu de depǎşit chiar în aceastǎ disciplinǎ ştiinţificǎ, în care cercetǎtorii prestigioşi nu lipsesc.
Ar fi însǎ o mare greşealǎ sǎ reţinem numai acest aspect al activitǎţii sale deoarece n-a desconsiderat niciodatǎ valoarea şi utilitatea experienţelor. În mansarda locuinţei sale din Londra şi-a instalat un laborator în care consacra multe ore cercetǎrilor experimentale.
Învǎţǎmântul englez îi datoreazǎ mult lui Maxwell. În general,pe vremea lui Maxwell, era obiceiul ca fizica sǎ se predea de la catedrǎ, iar experienţele…. sǎ se facǎ pe tablǎ, cu creta.
Dupǎ strǎduinţe îndelungate, concepţia sa didacticǎ a triumfat. La început, la Cambridge: cursul de fizicǎ experimentalǎ şi laboratorul Cavendish atestǎ succesul obţinut.
Acest titan al raţionamentului pur, apreciind lucid nevoia şi utilitatea muncii de laborator pentru înţelegerea fenomenelor fizice, a fǎcut în ţara sa tot ce i-a stat în putere pentru promovarea acestei activitǎţi. În aceastǎ direcţie a depǎşit vederile şi înţelegerea contemporanilor. Ani de-a rândul, a luptat pentru predarea fizicii pe o bazǎ sǎnǎtoasǎ, experimentalǎ.

Thomas Alva Edison

Thomas Alva Edison (n.11 februarie 1847- d.18 octombrie 1931) a fost un important inventator și om de afaceri american a sfârșitului de secol XIX și început de secol XX. A fost cunoscut și ca "Magicianul din Menlo Park", fiind și cel mai prolific inventator al timpului prin aplicarea practică a descoperirilor științifice (1903 brevete). Este un autodidact, însă acest lucru nu l-a împiedicat să realizeze invenții în domeniul electricității (becul cu filament), telefoniei, al sistemului de transmisie multipla a telegramelor, înregistrării mecanice a sunetului (fonograful) și cinematografiei - kinetoscopul.
Edison s-a născut în Milan, Ohio, Statele Unite ale Americii și și-a petrecut copilăria în Michigan. A fost parțial surd din adolescență, ceea ce nu l-a împiedicat să devină operator de telegraf în anii 1860. Primele invenții ale lui au fost legate de telegraf. În adolescența sa, Edison a lucrat și în alte domenii, vânzând mâncare și bomboane călătorilor din trenuri. Primul său brevet de invenție a fost obținut pentru mașina electromagnetică de înregistrat voturi în 28 octombrie 1868.
Invenții:

Inventează și experimentează în 1872 sistemul telegrafic duplex prin care se transmit simultan, pe același fir, două telegrame în sensuri contrare.
În anul 1877 inventeaza fonograful, primul aparat de înregistrat sunete și totodată de redarea lor.
În anul 1878 perfecționează telefonul lui Alexander Graham Bell (amplifică vocea cu ajutorul curenților de inducție) și, folosind microfonul inventat de Hughes, brevetează telefonul cu bobină de inducție și microfon cu cărbune, căruia îi adaugă apoi soneria electrică de apel.
În anul 1879 inventează becul cu incandescență, iar în anul 1880 realizează prima distribuție de energie electrică instalând o centrală electrică pe pachebotul transatlantic "Columbia", prima navă iluminată electric.


Grigorescu Laura
Cls X C

Magnetism şi electromagnetism

Curentul electric poate devia un ac magnetic. Acest lucru a fost demonstrat de un fizician danez, Cristian Oersted (1777-1851), în 1820. El a fost primul care a stabilit legătura care există între electricitate şi magnetism. În 1831, fizicianul englez Michael Faraday (1791- 1887) a făcut experienţa inversă: el a demonstrat că mişcarea unui magnet poate produce un curent electric. Inventator şi pasionat al experimentelor, el a pus bazele unei noi ştiinţe, electromagnetismul, care studiază acţiunile reciproce ale electricităţii şi magnetismului.

Magnetismul natural
Un magnet atrage pilitura de fier, de nichel şi de cobalt sau a altor substanţe care au în componenţă aceste metale. Aceste trei metale, numite şi “feromagnetice”, sunt singurele care au această proprietate. Mai mult, dacă punem o bucată de metal feromagnetic în contact cu un magnet, ea va căpăta proprietăţi feromagnetice.Magnetizarea se transmite, deci, la distanţă şi prin contact direct. Zona care înconjoară un magnet şi în care se manifestă forţele magnetice se numeşte “câmp magnetic”.

Câmpul magnetic produs de un curent electric
Un fir conductor drept, străbătut de un curent electric, creează în jurul lui un câmp magnetic. Dacă firul formează o buclă, câmpul magnetic o va străbate. Este ceea ce se întâmplă cu câmpul magnetic al unei bare magnetizate, o tijă de fier, de exemplu. Pentru a crea un câmp magnetic mai intens, putem înfăşura un fir conductor pe un cilindru. Acest câmp poate fi intensificat dacă introducem o bară magnetică de-a lungul axei acestui cilindru: acesta constituie principiul de funcţionare a unei bobine magnetice, sau solenoid, numită şi “electromagnet”.

Un electromagnet este un obiect simplu şi foarte util, căci permite crearea unui câmp electromagnetic oriunde este plasat. El constituie elementul de bază în orice aparat electromagnetic. La o sonerie electrică, de pildă, un electromagnet acţionează un ciocan care loveşte un clopoţel.

Curentul electric produs de un magnet
Dacă curentul electric creează un câmp magnetic, la rândul lui, câmpul magnetic poate produce un curent electric, numit “curent indus”. Acesta constituie principiul inducţiei electromagnetice. Anumite generatoare de curent funcţionează pe acest principiu. Ele sunt alcătuite dintr-un magnet care are o mişcare oscilatorie în raport cu o bobină: astfel se produce un curent care-şi schimbă sensul. Aceste generatoare de curent alternativ se numesc alternatoare.


Magnetism si electromagnetism


Există alternatoare de toate mărimile, de la cele mici (dinam), folosite la alimentarea farurilor unei biciclete, şi până la uriaşele grupuri turbo-alternatoare folosite în centralele electrice.

Motorul electric, o aplicaţie a electromagnetismului
Când un fir electric drept, străbătut de un curent, este plasat într-un câmp magnetic, asupra lui acţionează o forţă numită “forţă electromagnetică”. Această forţă împinge firul într-o anumită direcţie, care depinde de orientarea câmpului magnetic şi de sensul curentului electric. Are loc atunci transformarea energiei electrice în energie mecanică.

Motorul electric, de pildă, foloseşte forţa electromagnetică. Într-un astfel de motor, firul electric drept este înlocuit cu o bobină, străbătută de un curent electric şi aşezată într-un magnet. Forţa electromagnetică produsă învârte o roată care furnizează la rândul ei un lucru mecanic. Este ceea ce permite rotirea acelor unui ceas, vârfului unei maşini de găurit, paletelor unui ventilator.

Principiul inducţiei electromagnetice
O mică bobină conductoare este conectată la un aparat de măsură fără să fie străbătută de nici un curent electric. Acul aparatului nu se mişcă. Atunci când introducem o bară magnetică în bobină, acul aparatului înregistrează o mişcare într-o anumită direcţie. Mişcarea magnetului creează un curent electric în bobină. Atunci când îndepărtăm bara magnetică, acul aparatului se mişcă în celălalt sens. Astfel se demonstrează producerea unui curent care circulă în sens opus. Acest curent, care îşi schimbă sensul, este un curent alternativ. Spunem, de asemenea, că mişcarea barei magnetice induce un curent alternativ. Această experienţă a fost realizată de fizicianul englez Michael Faraday, în 1831. El a demonstrat astfel existenţa inducţiei electromagnetice.


Alternatorul
Un alternator, sau generator de curent alternativ, este un sistem ingenios de producere a energiei electrice cu ajutorul unui magnet. El este alcătuit dintr-o bobină conductoare, pătrată, care se roteşte în câmpul magnetic al unui magnet fix. Această mişcare induce (sau produce) în bobină un curent care îşi schimbă sensul (altfel spus un curent alternativ). Acest curent trece prin inelele colectoare care se rotesc împreună cu bobina. Nişte perii fixe, care sunt în contact cu aceste inele, adună curentul şi îl canalizează pentru a putea fi utilizat.

Solenoidul..

Nedelcu Alexandra :)

Gravity and Electromagnetism (7 of 15) CATANA ROXANA

Electromagnetism 2 & 3: The Left Hand Rule CATANA ROXANA GABRIELA

descoperiri in electromagnetism.experiment,Nicolae Alexandra Ioana

descoperiri in electromagnetism.despre electromagnetism

Electromagnetismul este acea ramură a fizicii care studiază sarcinile magnetice și electrice, câmpurile create de acestea (electric și magnetic), legile care descriu interacțiunile dintre acestea.

 

Ramurile principale ale electronagnetismului sunt:

• Electrostatica, care se ocupă cu studiul sarcinilor electrice aflate în repaus și al câmpurilor generate de acestea.
• Electrodinamica, care se ocupă cu studiul sarcinilor aflate în mișcare, precum și al câmpurilor generate de acestea.
• Magnetismul, care se ocupă cu studiul câmpului magnetic.

Istoric

Deși grecii antici cunoșteau proprietățile electrostatice ale chihlimbarului, iar chinezii puteau face magneți bruți din pietre magnetice (cca 2700 î.Hr.), până la sfârșitul secolului al XVIII-lea nu s-au realizat experimente asupra fenomenelor electrice și magnetice documentate. În 1785 fizicianul francez Charles-Augustin de Coulomb a fost primul care a confirmat pe cale experimentală faptul că sarcinile electrice se atrag sau se resping pe baza unei legi similare cu cea a gravitației. Matematicienii Simeon Denis Poisson și Carl Friedrich Gauss au dezvoltat o teorie cu privire la distribuirea arbitrară a sarcinilor electrice.
O particulă încărcată cu o sarcină pozitivă atrage o particulă încărcată negativ, tinzând să accelereze spre aceasta. Daca aceasta întâmpină rezistență din partea mediului prin care trece, viteza sa se micșorează iar mediul suferă o încălzire. Posibilitatea de a menține un flux electric ce ar continua să conducă particulele încărcate cu sarcini a fost observată de fizicianul italian Alessandro Volta în 1800. Clasica teorie a unui circuit simplu presupune ca cele două borne ale unei baterii să fie încărcate cu sarcini diferite, ca o consecință a proprietăților interne ale acesteia. Când cele două borne sunt conectate printr-un conductor, particulele încărcate negativ vor fi "împinse" spre borna pozitivă iar acest proces va încălzi firul, acesta opunând rezistență mișcării. Când particulele ajung la borna pozitivă, bateria le va forța în interior spre borna negativă, învingând forțele de rezistență formulate în legea lui Coulomb. Fizicianul german Georg Simon Ohm a descoperit existența unei constante a conductorului, ca proporție între intensitatea și rezistența acestuia. Legea lui Ohm nu este universal valabilă în fizică, ci mai degrabă descrie caracteristicile unel clase limitate de materiale solide.
Primele concepte asupra magnetismlui bazate pe existența a doi poli magnetici au apărut în secolul XVII și în mare parte datorită experimentelor lui Coulomb.
Prima legatură între magnetism și electricitate a fost făcuta prin intermediul experimentelor fizicianului danez Hans Christian Oersted, care în 1819 a descoperit că un ac magnetic poate fi deviat cu ajutorul unui conductor sub tensiune electrică. La o săptâmană de la aflarea acestei descoperiri, cercetatorul francez Andre Marie Ampere va demonstra că doi conductori purtători de curent electric se vor comporta ca și cei doi poli ai unui magnet.
În 1831 fizicianul și chimistul englez Michael Faraday a descoperit că un curent electric poate fi indus într-un fir și fără conectarea acestuia la o baterie, fie prin mișcarea unui magnet, fie prin plasarea altui conductor cu un curent variabil în vecinătatea conductorului în care se dorește generat curentul. Legătura dintre electricitate și magnetism poate fi cel mai bine redată în termeni asociați câmpului magnetic sau forței ce va acționa într-un anume punct asupra unei sarcini electrice.
Sarcinile electrice staționare produc câmpuri elctrice; curenții – sarcini electrice mobile – produc câmpuri magnetice. Aceste descoperiri au fost redate într-o formă precisă de către fizicianul englez James Clerk Maxwell care în descompunerea ecuațiilor diferentiale care îi poartă numele a găsit relația dintre locul și perioada schimbării câmpurilor electrice și magnetice într-un anumit punct și respectiv sarcina și densitatea curentului în acel punct. În principiu, aceste ecuații permit determinarea intensității câmpului oriunde și în orice moment printr-o cunoaștere a sarcinilor electrice și a curenților.
Un rezultat neașteptat obținut prin descoperirea acestor ecuații a fost intuirea unui nou tip de câmp magnetic, care se propagă cu viteza luminii sub forma undelor electromagnetice. În 1887 fizicianul german Heinrich Rudolf Hertz a reușit să genereze asemenea unde, punând astfel bazele transmisiilor de radio, radar, televiziune și altor forme de telecomunicații.
Proprietățile câmpurilor magnetice și electrice ale acestor unde sunt similare cu cele ale unei sfori lungi, întinse, al carei capăt este mișcat foarte repede în sus și în jos.
În orice punct ales, sfoara va fi observată ca oscilând cu aceeași frecvență și respectiv cu aceeași perioadă ca și sursa. Punctele alese de-a lungul sforii la diferite distanțe de sursă vor ajunge în punctul maxim pe axa verticală într-un sistem cartezian la momente diferite în timp.
Viteza cu care se propagă mișcarea verticală de-a lungul sforii din analogia precedentă se numește viteza undei electromagnetice în cazul acesteia, ea fiind o funcție de spațiu, masă și tensiune electrică. Un instantaneu asupra sforii (dupa ce a fost în mișcare) va arăta puncte având aceeași dispunere și mișcare, separate de o distanță numită lungimea de unda. Aceasta este egală cu viteza undei raportată la frecvență.

Nicolae Alexandra Ioana

Descoperiri in domeniul electromagnetism

                                             JAMES FARADAY

La 22 septembrie 1791,la Newington Butts,lînga Londra,familia unui fierar sarac,James Faraday,a sporit cu înca un fiu:Michael.La scoala el a învatat doar sa scrie, sa citeasca si sa socoteasca.
      Fratele sau mai mare a devenit fierar, învatînd meseria de la tatal sau.Dupa moartea tatalui sau,micul Michael,în loc sa mearga la scoala,a trebuit sa munceasca.Pentru a-si ajuta familia,a început sa vînda ziare.Fiind un copil slabut,n-a putut face fata muncilor grele din fierarie. În 1804,la vîrsta de numai 13 ani,a izbutit cu greu sa fie angajat ucenic la un librar,care în acelasi timp era si legator de carti.Acolo a învatat meseria,devenind calfa;opt ani a lucrat în subsolul din casa unde patronul avea pravalia.În tot acest timp,framîntat de o nepotolita dorinta de a învata,citea pe nerasuflate carte dupa carte: le alegea dintre cele aduse de clienti la legat.Pe cele care-l interesau mai mult le studia temeinic,facîndu-si însemnari care exprimau "aprobarea sau dezaprobarea teoriilor care mereu apar în lumea stiintelor",dupa cum scria în caietul de notite.Lectura Enciclopediei britanice l-a familiarizat cu fizica.
      Numai cititul cartilor nu putea însa potoli setea de a sti a lui Michael.Ajutat de fratele sau,a reusit sa plateasca taxele pentru a frecventa un ciclu de conferinte publice serale de fizica si astronomie.Împreuna cu cîtiva prieteni care urmau si ei aceste cursuri,a întemeiat un fel de asociatie intitulata "Societatea filozofica a orasului",în cadrul careia tineau adevarate prelegeri despre ceea ce audiau,citeau sau experimentau,caci tînarul legator îsi instalase un mic laborator în podul unei case.
      Un eveniment de seama în viata lui Faraday a fost audierea lectiilor cunoscutului chimist Davy,pe care Faraday le-a expus apoi în rezumat în fata prietenilor sai.Faraday simtea sa-si consacre tot timpul învataturii si stiintei.Nazuia sa lucreze la Institutul Regal,a carei activitate stiintifica o conducea Davy,dar nu stia ce sa faca pentru a ajunge acolo.
      La 25 de ani Faraday a publicat pentru prima oara rezultatele unei lucrari efectuate de el.De atunci numarul comunicarilor publicate a crescut an cu an. Muncea fara ragaz,de dis-de-dimineata si pîna-n noapte.Descriind într-o scrisoare adresata unui prieten viata pe care o ducea,Faraday îl prevenea: "Sa nu ma întelegi gresit -nu ma plîng .cu cît am mai mult de lucru,cu atît învat mai mult...." În aceasta perioada a avut loc calatoria în Europa în care Faraday l-a însotit pe Davy,calatorie ce a durat doi ani si a jucat un rol de seama în dezvoltarea tînarului om de stiinta.El a putut lua cunostinta nemijlocit de situatia existenta în stiinta europeana,sa vada laboratoarele din principalele centre de cercetari ale Europei continentale si sa stabileasca relatii personale cu o serie de mari savanti ai vremii. Tragîndu-se dintr-o familie de muncitori,el însusi muncitor în tinerete,Faraday era patruns de conceptii democratice.El sublinia ca"Stiinta nu poate sa progreseze decît într-o republica ".
      Cînd curtea I-a oferit titlu de noblete si rangul de pair al Angliei,el l-a refuzat.Atunci a declarat "Tatal meu a fost meserias,fratele meu este de asemenea meserias,iar eu am fost cîndva lucrator într-o legatorie de carti.Ma cheama Michael Faraday si asa vreau sa stea scris o data si o data pe piatra mea de mormînt." Democratismul lui Faraday s-a exprimat si în neobosita lui activitate de popularizator.Marele savant se socotea dator sa transmita celor din rîndurile carora se ridicase cît mai mult din cunostintele pe care el însusi le capatase.Munca încordata,activitatea continua depusa de Faraday din frageda

tinerete,preocuparile stiintifice de care nu se rupea nici în perioadele de odihna sau boala au avut urmari grele asupra sanatatii sale.Înca de la vîrsta de 29 de ani a început sa-l supere si,o data cu trecerea timpului si cu cresterea surmenajului,din ce în ce mai grav-slabirea memoriei.Pentru Faraday,care vedea în cercetarile stiintifice sensul vietii sale,astenia nervoasa de care suferea era"un zid între mine si ceea ce doresc sa înfaptuiesc".
      În 1836 a trebuit sa plece sa-si îngrijeasca sanatatea în conditiile unui repaus complet în Elvetia. Dar si atunci nu-si putea opri mintea sa lucreze.În jurnalul sau aminteste ca tocmai în timp ce admira peisajul cu ghetari si zapezi ce se topeau în zilele de sfîrsit de iarna petrecute în Elvetia I-a venit ideea explicatiei teoretice a inductiei electrice.El nu s-a lasat coplesit nici de piedicile pe care i le punea sanatatea zdruncinata.Înainte de a-l angaja în laboratorul sau, Davy l-a sfatuit sa nu renunte la meseria de legator de carti,cu care putea sa cîstige destul de bine si l-a prevenit ca stiinta este o stapîna ingrata,care recompenseaza rau pe cei care o slujesc,si ca daca ar ramîne pe totdeuna la Institutul Regal,ar ajunge sa moara de foame. În ciuda acestui sfat,Michael n-a ezitat sa-si paraseasca vechea meserie,desi patronul legatoriei îi promisese ca-l va lasa mostenitor.
      La 25 august 1867 a murit acela care,dupa caracterizarea data de F.Engels si pe deplin confirmata în istorie ,a fost "A fost cel mai mare cercetator în domeniul electricitatii". Dar roadele muncii sale titanice,experimentale si teoretice,traiesc astazi atît în nenumaratele aplicatii ale electrificarii,care contribuie hotîrîtor la eliberarea oamenilor de o mare povara eforturilor fizice cît si în cele mai înaintate cercetari teoretice ale fizicii cîmpului,care lasa sa se întrevada orizonturile unui progres nelimitat al cunoasterii umane si al tehnicii. Marele fizician englez a facut mari descoperiri experimentale, fundamentale în electricitate:
     -inductia electromagnetica(1831);
     -legile electrolizei(1833);
     -autoinductia(1834);
     -liniile de forta electrice si dielectrice(1837-1838);
     -schimbarea planului de polarizare a luminii sub actiunea unui cîmp magnetic(1845);
     -descoperirea diamagnetismului si paramagnetismului(1846);
      Fiecare dintre aceste descoperiri a antrenat lucrari teoretice -experimentale generatoare de aplicatii practice esentiale pentru tehnica moderna;ele au constituit totodata baze de plecare în dezvoltarea unor directii noi,esentiale,ale fizicii moderne,care au dus la cunoasterea stiintifica,la marile descoperiri cu privire la structura fizica a materiei.
      Primul dinam-principiul dinamului
      Un obiectiv separat al cercetarilor lui Faraday era de a explica fenomenul magnetismului rotational descoperit de Arago. În acest scop el a realizat o noua masina electrica,folosind magnetul Societatii Regale.Un disc de cupru,fixat într-un ax de bronz,montat astfel încît sa poata fi rotit în diferite pozitii fata de polii magnetului,era legat la un galvanometru prin doi conductori:unul pleca de la axul discului celalalt de la un colector care era apasat cu mîna pe marginea discului.În clipa cînd discul a fost rotit,acul galvanometrului a deviat si devierea s-a mentinut tot timpul cît a durat învîrtirea discului,fiind mai mare sau mai mica,dupa iuteala cu care era rotit discul. Aceasta experienta a dovedit pe deplin ca miscarea mecanica produce curenti indusi.Aparatul-un adevarat transformator al energiei mecanice în energie electrica-este prototipul generatorului de curent continuu(dinamul). La sfîrsitul memoriului din 24 noiembrie 1831 Faraday da si explicatia fenomenului descoperit de Arago:în discul metalic învîrtit în apropierea acului magnetic sau a unui magnet ce se poate roti în jurul axului,deci care taie liniile de forta magnetice,se produc curenti electrici indusi.La rîndul lor, curentii electrici indusi în disc si acul sau magnetul alcatuiesc un motor electric:de aceea are loc si încîrtirea acului sau a magnetului.
     Se poate trage deci concluzia ca pîna în 1831 Faraday a facut descoperiri de importanta principala,care în asamblu alcatuiesc cea mai mare parte din bazele electrotehnicii.
      De la conductibilitate la electroliza
      Faraday,in urma experientelor efectuate stabileste ca toate corpurile,de la metale pîna la lichide si gaze,conduc electricitatea,dar în grade diferite;caldura influenteaza conductibilitatea,

marind-o sau micsorînd-o în functie de substanta corpului. În mod deosebit I-a atras atentia schimbarea conductibilitatii la trecerea unui corp din stare solida în stare lichida(primul corp studiat a fost apa, care cînd îngheata,nu mai este buna conductoare de electricitate ).
      Dupa Faraday,în electroliza descompunerile s-ar datora fortelor interne din molecule.Curentul electric modificînd afinitatea chimica dintre particulele de substanta din electrolit,în aceasta apar descompuneri si recompuneri.Se formeaza anioni si cationi din care,la electrozi,apar particulele descompuse ale corpului supus electrolizei.Dezvoltarea ulterioara a cercetarilor a aratat ca ionii se formeaza în electrolit înainte de interventia curentului electric.Aceasta dezvoltare a fost însa posibila tocmai datorita lucrarilor lui Faraday asupra electrolizei.
      În urma experientelor,Faraday ajunge la concluzia ca electrolitul trebuie sa fie format din doi ioni pe care-i libereaza în timpul descompunerii electrochimice.Pe baza masuratorilor efectuate în cursul a nenumarate experiente,adesea repetate,el stabileste ca în procesul descompunerii electrochimice ionii se dezvolta la anod sau la catod în anumite proportii;numerele care indica aceste proportii le numeste echivalenti electrochimici. Exemplificînd, Faraday spune:"... Hidrogenul, noxigenul, clorul, iodul,plumbul,staniul...sunt ioni,iar numerele 1,8,36,125,104,58 sunt echivalentii lor electrochimici."
      Inductia,factor fundamental
      În secolul al XX-lea,Faraday exprima în mod clar convingerea ca:"orice fenomen care depinde de puterile materiei anorganice si,poate,chiar de cele mai multe dintre puterile legate de viata vegetala si animala este subordonat electricitatii". Iar în cadrul fenomenelor electricitatii, arata Faraday,inductia"are cea mai mare influenta generala asupra fenomenelor electrice,ea pare sa fie legata de fiecare din ele si are în realitate caracterul unui principiu prim,esential si fundamental." În urma a numeroase experiente,Faraday a stabilit ca nu se poate electriza un corp cu un fel de electricitate fara ca,prin inductie,sa se produca si celalalt fel de electricitate.Aceasta l-a dus la convingerea ca exista o strînsa legatura între inductie si faptul,constatat experimental si de alti oameni de stiinta,ca în fenomenele electrice sunt prezente întotdeauna doua feluri, doua forme ale electricitatii, opuse si totodata inseparabile. Concepînd fenomenele electrice în mod dialectic,ca o unitate a contrariilor, Faraday vedea tocmai în inductie acel factor care asigura unitatea celor doua forte,forme sau sensuri ale electricitatii,aparitia si existenta lor inseparabila.

 SPINU SILVIA-NICOLETA

Fizica si Stiinta-Deparateanu Georgiana Alexandra

http://www.youtube.com/watch?v=LN3iyWufTpw

Fizica si Religia-Deparateanu Georgiana Alexandra

Stiinta si religia decurg, in final, din aceeasi dragoste radicala pentru adevar, care se afla in centrul existentei noastre. In consecinta, datorita originii lor comune, nu le putem permite sa mearga pe cai separate.

Ca si celelalte civilizatii extrasolare la pamanteni au evoluat cele doua elemente de natura rationala, care pot sa explice motivele existentei noastre si care pot gasi un scop vetii.

De-a lungul timpului cele doua elemente vitale existentei au fost in conflict datorita ipotezelor si conceptiilor diferite pe care le promovau. Cele mai importante ipoteze par a fi cele referitoare la aparitia vietii pe Terra, originea universului si a planetei noastre.

Insa oamenii trebuie sa accepte religia ca o forma de comunicare cu puterea suprema, si nu numai, iar stiinta ca o forma de cunoastere a adevarului dedus teoretic si experimental.

Cunoasterea oferita de religie este directa, religia ne da informatii direct de la Creator. Multi gasesc contradictii intre argumentele oferite de religie si cele oferite de stiinta.

Sa comentam de exemplu istoria cu crearea Universului. Actualmente stiinta contemporana nu poate sa explice sigur si cu exactitate originea Universului fizic.

Trebuie sa acceptam mai intai existenta unui univers spiritual, nefizic necunoscut direct noua. In aceasta situatie putem explica aparitia Big Bang-ului ca o necesitate de natura divina, cunoscuta si acceptata de religia crestina.

Deci cu peste 15 miliarde de ani in urma singurul punct fizic din universul spiritual era Big-Bang-ul. Acestui punct initial ii era destinat sa evolueze, adica ceea ce numim noi explozia lui.

Se afirma ca cultul ortodox crestin si in general crestinatatea nu accepta existenta Big-Bang -ului deoarece in Biblie nu se pomeneste de asa ceva. Remarcam faptul ca Biblia priveste din alt punct de vedere lucrurile, prima carte din Biblie a fost scrisa de Moise.

Un om care a trait cu mii de ani in urma, deci nu era atat de evoluat psihic, nu avea cunostintele noastre de astazi, nu gandea ca noi contemporanii si avea probabil capacitate de intelegere primitiva.

El a scris doar ce ia spus Dumnezeu in mod direct, totul a reflectat in mintea sa neposedand cunostintele noastre de acum. Din ceea ce ia spus Dumnezeu el nu reuseste sa scrie decat <>, el nu explica cum, si nu putem sti daca el a stiut aceasta.

De aceasta se ocupa oamenii de stiinta in zilele noastre care au posibilitati de cercetare mai avansate decat Moise. Din faptul ca Dumnezeu a creat cerurile intelegem ca s-a creat lumea spirituala iar prin << pamanturile >> intelegem crearea Big-Bang-ului, din care a rezultat pana la urma Pamantul ca planeta fizica deoarece din acest Big-Bang evolueaza un intreg univers acceptat de stiinta.

Moise ne explica mai departe ca << pamantul era pustiu si gol >>, el deja a facut un salt mare de la aparitia Universului pana la crearea pamantului, ca planeta in jurul unei stele.

Cum s-a creat pamantul in jurul Soarelui - aceasta explica stiinta contemporana. Moise stia mai multe despre istoria Terrei nu si a celorlalte galaxii care au evoluat din Big-Bang.

Faptul ca deasupra pamantului era intuneric, aceasta inseamna ca pamantul abia se crease, sau in acest timp se forma, era un amestec de materie si de gaze, nu se putea delimita o atmosfera, iar privit din spatiu firesc ca era scufundat in intuneric.

Moise mai explica ca acest intuneric era situat deasupra adancului acoperit cu ape. Aici ar exista mai multe interpretari : pentru Moise nu erau cunoscute clar cele trei stari de agregare ale substantei, deci nu putem sti ce a numit el apa.

Asemanari intre religie si fizica.. Nita Camelia

• Ambele au ceva de tip nimic de creearea de universuri instant, Big Bang-ului pe de o parte, şi 6 zile pe de altă parte.  
• Ambele susţin că universul a fost creat de forţele noastre dincolo de  înţelegere, totuşi, forţe pe care le vom înţelege în cele din urmă. 
• Ambele au clădiri speciale dedicate domeniul lor de cult, . biserici si laboratoare.
• Ambele au avut un mesia, un salvator sau eliberator : Isus pentru creştini şi Einstein pentru fizicieni.
•  Ambele au experţi în domeniul lor:  oameni de ştiinţă pe de o parte, preoţi   pe de altă parte

Crina2

Crina

Stiinta si Religia - forme de interpretare ale adevarului. Crina

Deci cu peste 15 miliarde de ani in urma singurul punct fizic di universul spiritual era Big-Bang-ul.
Acestui punct initial ii era destinat sa evolueze, adica ceea ce numim noi explozia lui.Se afirma ca cultul ortodox crestin si in general crestinatatea nu accepta existenta Big-Bang –ului deoarece in Biblie nu se pomeneste de asa ceva.
Remarcam faptul ca Biblia priveste din alt punct de vedere lucrurile, prima carte din Biblie a fost scrisa de Moise. Un om care a trait cu mii de ani in urma, deci nu era atat de evoluat psihic, nu avea cunostintele noastre de astazi, nu gandea ca noi contemporanii si avea probabil capacitate de intelegere primitiva.El a scris doar ce ia spus Dumnezeu in mod direct, totul a reflectat in mintea sa neposedand cunostintele noastre de acum.


Din ceea ce ia spus Dumnezeu el nu reuseste sa scrie decat «La inceput Dumnezeu a facut cerurile si pamantul », el nu explica cum, si nu putem sti daca el a stiut aceasta.De aceasta se ocupa oamenii de stiinta in zilele noastre care au posibilitati de cercetare mai avansate decat Moise.Din faptul ca Dumnezeu a creat cerurile intelegem ca s-a creat lumea spirituala iar prin « pamanturile » intelegem crearea Big-Bang-ului, din care a rezultat pana la urma Pamantul ca planeta fizica deoarece din acest Big-Bang evolueaza un intreg univers acceptat de stiinta.
Moise ne explica mai departe ca « pamantul era pustiu si gol », el deja a facut un salt mare de la aparitia Universului pana la crearea pamantului, ca planeta in jurul unei stele.
Cum s-a creat pamantul in jurul Soarelui – aceasta explica stiinta contemporana.Moise stia mai multe despre istoria Terrei nu si a celorlalte galaxii care au evoluat din Big-Bang.Faptul ca deasupra pamantului era intuneric, aceasta inseamna ca pamantul abia se crease, sau in acest timp se forma, era un amestec de materie si de gaze, nu se putea delimita o atmosfera, iar privit din spatiu firesc ca era scufundat in intuneric.Moise mai explica ca acest intuneric era situat deasupra adancului acoperit cu ape.Aici ar exista mai multe interpretari : pentru Moise nu erau cunoscute clar cele trei stari de agregare ale substantei, deci nu putem sti ce a numit el apa.

« Dumnezeu a zis sa fie lumina », aici exista doua ipoteze : fie lumina de care vorbea Moise era de natura spirituala, fie era lumina produsa de soare.Dar Moise vorbeste de luminatori abia in ziua a patra.Putem crede ca desi soarele a existat inainte de aparitia pamantului, la fel stelele si celelalte elemente cosmice,Dumnezeu a binecuvantat luna, soarele si stelele in ziua a patra dar nu putem crede ca au fost create atunci, adica dupa aparitia Terrei.

Firesc ca in Biblie apar mai multe elemente care nu au legatura directa cu stiinta: omul a fost dus in rai (proces imposibil de explicat prin argumente stiintifice, explicabil doar din punct de vedere spiritual crestin), Moise descrie gradina Edenului (aflata in afara Universului evoluat din Big-Bang)-de fapt omul se spiritualizeaza, nu e capabil inca sa traiasca pe pamant, sufletul lui nu a fost introdus direct in lumea fizica, a fost creat in lumea spirituala (pentru Adam si Eva exista viata inainte de nastere ceea ce pentru noi ceilalti pamanteni nu exista !), i s-a dat un loc in rai, dar el fiind un element rational a incercat imposibilul, a vrut sa depaseasca conditiile de viata impuse de creator insa pentru a depasi aceste conditii a fost nevoie de un element spiritual negativ creat tot de Dumnezeu pentru ca omul sa ajunga in lumea fizica, in universul evoluat din Big-Bang.

Aceste evenimente pot constitui experimente de unde se pot trage concluzii stiintifice.Noi contemporanii nu putem face asemenea experimente, anume sa facem o legatura fizica intre cele doua medii de existenta. Concluzia e ca se pot explica stiintific evocate in Biblie.
De fapt in urma cu vre-o patru ani stiinta contemporana a semnalat ceva ramasite din vremea lui Adam, undeva in Africa; stirea am auzit-o la radio BBC in 1995.In viitor probabil se vor gasi mai multe legaturi intre stiinta si religie insa mai sunt multe de explicat, de exemplu existenta extraterestrilor.

Artiocl intreg : http://city-star.org/interference/ro