miercuri, 5 ianuarie 2011

Efectele ucigase ale curentului electric (articol)

Eveniment - (Mediafax - Text preluat din “Banateanul”)
Profesorii care lucreaza intr-un laborator de inalta tensiune s-au imbolnavit grav, unii dintre ei murind chiar, de cancer. Aceste cazuri, inregistrate la Universitatea Politehnica Timisoara, atrag atentia asupra unei problematici viu disputate in lume, dar mai putin cunoscute in Romania: efectele nocive ale curentului electric. Studii recente afirma ca poate exista o legatura intre expunerea la campurile electromagnetice si anumite boli grave: leucemia, tumoarea cerebrala si cancerul. Astfel de campuri se regasesc in jurul statiilor de transformare a curentului electric si in preajma stalpilor de inalta tensiune. Pentru ca in Romania nu a fost realizat nici un studiu pe aceasta tema, majoritatea celor care locuiesc in preajma acestor statii nu stiu daca se expun sau nu riscurilor unor imbolnaviri care uneori pot fi fatale.

Imbolnaviri ciudate

Nici unul dintre profesorii sau tehnicienii care au profesat in Laboratorul de Inalta Tensiune din cadrul Universitatii Politehnica Timisoara nu poate sa spuna ca este pe deplin sanatos. Aceasta situatie i-a facut pe cei din conducerea Catedrei de Electroenergetica sa solicite Institutului de Sanatate Publica o reevaluare a conditiilor de munca. Cererea a fost adresata anul acesta, “avand in vedere probleme de imbolnaviri ale personalului cu atributii de serviciu in Laboratorul de Inalta Tensiune al Politehnicii”. In acelasi document se mentioneaza cazurile fostului sef de lucrari ing. Anton Chirlesan (care s-a pensionat din motive de sanatate), al sefei de lucrari ing. Ana Nicolaescu (care urmeaza sa se pensioneze) si al conf. dr. ing. Viorel Titihazan, care a avut si el probleme de sanatate. Colegii de la Politehnica isi amintesc si de cazul conf. dr. ing. Vintila Chioreanu, care a murit in 1998 din cauza unui cancer la gat, dar si de profesoara Ecaterina Pop, decedata, in 1983, din aceeasi cauza. Tehnicianul Grigore Ianc, care lucreaza de peste 20 de ani cate trei-patru ore pe zi in acest mediu, spune: “Toti suntem bolnavi de la tensiune. Totul este cancerigen!”. El spune ca are timpanul drept afectat, iar pe piele i-au aparut recent pete: “Asa incepe cancerul de piele. La fel a patit si Chirlesan...”.

Un aspect “secundar”

Seful laboratorului, Viorel Titihazan, sustine, insa, ca “problemele medicale de sanatate reprezinta un aspect secundar si nu trebuie prezentate exagerat”. Titihazan a consemnat, totusi, in cartea lui “Impactul retelelor electrice asupra mediului si aspecte de compatibilitate electromagnetica”, ca “prezinta importanta de a se clarifica influenta campului electromagnetic asupra reactiilor celulelor nervoase, reactiilor structurilor cerebrale, metabolismului calciului, dezvoltarii accelerate a cancerului indus prin metode chimice”.
Seful Catedrei de Electroenergetica, prof. dr. ing. Dan Surianu, este de alta parere: “Depinde de om. Nu cred ca laboratorul e de vina. Sigur, exista o sensibilitate daca te expui campului electromagnetic!”, spune el. Se pot imbolnavi toti angajatii laboratorului din alte cauze decat mediul de lucru?

“N-am stiut la ce ma expun...”

Profesorul Adrian Marincu a fost diagnosticat, in 1998, cu tumoare pe creier. In acelasi timp, lobul superior al plamanului drept i-a fost afectat de cancer. Dupa un tratament dur, care a inclus interventii chirurgicale, chimioterapie si iradieri, i-a fost depistata o tumoare la mandibula si, dupa doar cateva luni, una la ganglionul cervical. In prezent, sufera de cardiopatie ischemica si anghina pectorala. Profesorul Marincu banuieste ca imbolnavirile grave si repetate ar putea fi urmarea celor trei ani pe care i-a petrecut la standul de probe pentru masini electrice al Uzinei Constructoare de Masini Resita. “N-am stiut la ce ma expun. Dar, imbolnavindu-ma de cancer, am inceput sa-mi pun intrebari”, spune profesorul.

Observatii

“Se poate presupune ca un corp sanatos compenseaza efectele nocive ale campului electromagnetic. Nu pot fi fixate insa limite clare care, odata depasite, ar putea reprezenta un pericol. Cu certitudine, sunt accelerate
in evolutia lor bolile deja existente sau apar imbolnaviri la persoanele cu o anumita sensibilitate.” (Fragment din concluziile lucrarii “Observatii asupra campului electric si magnetic in vecinatatea liniilor electrice de inalta tensiune”, semnata de profesorii Adrian Marincu, Viorel Titihazan si Adrian Buta.)

Copiii - mai expusi

Primul studiu care a raportat o asociere intre liniile de curent electric si cancer a fost realizat in 1979, in Denver, de catre doctorii Nancy Wertheimer si Ed Leeper. Ei au descoperit ca mai mult de jumatate dintre copiii care au murit de cancer in zona au locuit in preajma liniilor de inalta tensiune. Urmatoarele studii (Denver - 1988 si Los Angeles - 1991) au stabilit, de asemenea, conexiuni intre cancerul la copii si faptul ca acestia locuiesc in apropierea liniilor de inalta tensiune.
La fel, studii facute in Suedia (1992) si Mexic (1993) au relevat o incidenta ridicata a cazurilor de leucemie in randul copiilor care traiesc in zone cu stalpi de inalta tensiune.

NICOLAE ALEXANDRA IOANA

Efecte curentului electric asupra corpului uman

Arsuri
Pe măsură ce curentul electric„curge" printr-un material, orice opoziţie în calea deplasării electronilor (rezistenţa) are ca rezultat disiparea de energie, de obicei sub formă de caldura. Acesta este efectul principal şi cel mai uşor de înţeles al electricităţii asupra ţesutului viu: încălzirea acestuia datorită curentului. În cazul generării unei cantităţi suficiente de căldură, ţesutul poate prezenta arsuri. Fiziologic vorbind, efectul este asemănător celui cauzat de o flacără deschisă sau orice altă sursă de căldură ridicată, doar că electricitatea poate arde ţesutul în adâncime, nu doar la suprafaţa pielii, şi poate afecta chiar şi organele interne.
Sistemul nervos

Un alt efect al curentului electric asupra corpului, probabil cel mai periculos, este cel asupra sistemului nervos. Prin „sistem nervos" înţelegem reţeaua de celule speciale din corp denumite „celule nervoase" sau „neuroni" ce procesează şi conduc o multitudine de semnale responsabile pentru controlul unui număr mare de funcţii ale corpului. Creierul, coloana vertebrală şi organele de simţ şi motoare funcţionează împreună pentru a permite corpului să simtă, să se deplaseze, să răspundă şi să gândească.
Comunicarea dintre celulele nervoase este asemenea unor „traductoare": crează semnale electrice (curenţi şi tensiuni mici) ca şi răspuns la prezenţa unor compuşi chimici numiţi neurotransmiţători, şi eliberează neurotransmiţători atunci când sunt stimulaţi de un curent electric. Dacă printr-un corp viu (uman sau altfel) trece un curent electric suficient de mare, acesta va înlocui impulsurile de intensitate mică generate în mod normal de neuroni, suprasolicitând sistemul nervos şi prevenind acţionarea muşchilor prin intermediul reflexelor şi a semnalelor voite. În cazul în care muşchii sunt excitaţi (acţionaţi) de o sursă externă de curent (şoc electric), aceştia se vor contracta involuntar, iar victima nu poate face nimic în această privinţă.

Tetanosul - imposibilitatea victimei de a se elibera de sub tensiune

Această situaţie este cu atât mai periculoasă dacă victima strânge conductorul aflat sub tensiune în mâini. Muşchii antebraţelor responsabili pentru mişcare degetelor tind să fie mai bine dezvoltaţi pentru acei muşchi responsabili cu contractarea degetelor decât pentru întinderea lor; prin urmare, dacă ambele seturi de muşchi sunt excitate la maxim datorită curentului electric prezent prin mâna victimei, muşchii de „contractare" vor câştiga, iar persoana va strânge mâna într-un pumn. În cazul în care conductorul atinge exact palma mâinii, această strângere va forţa mâna să prindă strâns firul în mână ducând la o agravare a situaţiei datorită contactului excelent dintre corp şi fir prin intermediul mâinii. Victima nu va fi capabilă să lase firul din mână fără un ajutor extern.
Din punct de vedere medical, această condiţie de contracţie involuntară a muşchilor se numeşte tetanos, şi poate fi întrerupt doar prin oprirea curentului prin victimă.
Chiar şi după încetarea curentului, s-ar putea ca victima să nu-şi recapete pentru o perioadă de timp controlul voluntar asupra muşchilor, până la revenirea la normal a stării neurotransmiţătorilor. Acesta este şi principiul aplicat la construcţia pistoalelor tip „Taser" ce induc un şoc electric asupra victimei prin intermediul a doi electrozi. Efectul unui şoc electric bine poziţionat poate imobiliza temporar (câteva minute) victima.

Fibrilaţia şi stopul cardiac

Dar efectele curentului electric asupra victimei nu se reduc doar la muşchii braţelor. Muşchiul ce controlează plămânii şi inima (diafragma toracică) poate fi şi el blocat de efectul curentului electric. Chiar şi curenţii mult prea slabi pentru a induce în mod normal tetanosul sunt suficienţi pentru a da peste cap semnalele celulelor nervoase în aşa măsură încât inima să nu mai funcţioneze corect ducând la o condiţie cunoscută sub numele de fibrilaţie.
Inima aflată în fibrilaţie mai mult trepidează decât bate, şi este ineficientă în pomparea sângelui spre organele vitale din organism. În orice caz, în urma unui curent electric suficient de mare prin corp, există posibilitatea decesului prin asfixiere sau stop cardiac. În mod ironic, personalul medical foloseşte un şoc electric aplicat deasupra pieptului victimei pentru a „porni" inima aflată în fibrilaţie.

Curentul alternativ este mai periculos decât cel continuu

Modul în care curentul alternativ afectează corpul viu depinde în mare măsura de frecvenţă. Frecvenţele joase (50 şi 60 Hz, folosite în Europa, respectiv SUA) sunt mai periculoase decât frecvenţele înalte, iar curentul alternativ este de până la cinci ori mai periculos decât curentul continuu la aceeaşi valoarea a curentului şi a tensiunii. Curentul alternativ de frecvenţă joasă produce o contracţie îndelungată a muşchilor (tetanie, sau spasm muscular intermitent) ce blochează mâna pe sursa de curent electric prelungind timpul de expunere la efectele acestuia. Curentul continuu este mult mai probabil să cauzeze doar o singură contracţie, ce permite adesea victimei să se îndepărteze de locul pericolului.
Curentul alternativ, prin natura sa, tinde să ducă pacemaker-ul inimii într-o stare de fibrilaţie, în timp de curentul continuu tinde doar să oprească inima. Odată ce şocul electric încetează, este mult mai uşor de „repornit" o inimă blocată decât una aflată în stare de fibrilaţie. Acesta este şi motivul pentru care echipamentul de „defibrilaţie" folosit de personalul medical de urgenţa funcţionează: şocul de curent produs de echipament este sub formă de curent continuu şi are ca şi efect oprirea fibrilaţiei inimii pentru a permite inimii să revină la normal.
Oricare ar fi cazul, curenţii electrici suficienţi de mari pentru a cauza contracţia involuntară a muşchilor sunt periculoşi şi trebuie evitaţi cu orice preţ.

NICOLAE ALEXANDRA IOANA

joi, 9 decembrie 2010

Combustibilii alternativi

Cum reducem poluarea, folosind combustibili alternativi

Schimbarile climatice - problema la nivel global

Problema incalzirii globale este una dintre cele mai mari provocari pe care o are in fata umanitatea. Rezolvarea ei este o preocupare majora atat pentru sefii de state si de guverne, cat si pentru publicul larg, pentru mediul de afaceri si implicit pentru industria de ciment (care, la nivel global este responsabila pentru 5% din emisiile de gaze cu efect de sera). 

Pentru a intelege mai bine impactul industriei noastre, trebuie sa vorbim in primul rand de
procesul de producere a clincherului.
Acest proces este unul "energo-intensiv", deoarece materia prima trebuie incalzita la temperaturi aproape de 1.500 grade Celsius. In mod traditional, pentru aceasta sunt folositi combustibili fosili cu putere calorica mare: carbune, pacura, gaz natural. Arderea acestora produce insa si un volum mare de gaze cu efect de sera.

Tipuri de combustibili alternativi folositi de Carpatcement

  • Anvelopele uzate, provenite din activitatile industriei auto. (inclusiv anvelope auto de mari dimensiuni pentru care am investit special intr-un sistem hidraulic de taiere si maruntire urmat de dozare si transportul ulterior spre banda de alimentare);
  • Materiale plastice, folii, carton, hartie contaminata si textile, provenite din diverse activitati industriale dar si din deseurile menajere sortate;
  • Sistem de alimentare a deseurilor petroliere Uleiuri uzate si solventi, proveniti din industriile auto si chimica. Acordam o atentie speciala transportului lor din cauza compozitiei chimice si a pericolului de explozie;
  • Deseuri petroliere, provenite din activitatile curente ale industriei petroliere. Si in acest caz este nevoie de o supraveghere atenta a transportului;
  • Rumegus pe care il impregnam cu uleiuri, lacuri, vopseluri sau deseuri petroliere. Dupa ce este colectat de la generatori, rumegusul este supus unor tratamente speciale. Din cauza riscului de poluare pe care il reprezinta, rumegusul impregnat trebuie trasportat si manipulat cu o atentie deosebita;
  • Deseuri lemnoase, provenite din industria agricola, silvicultura sau din industria de procesare a lemnului.

Despre riscurile folosirii combustibililor alternativi

Pe de o parte, utilizarea combustibililor alternativi rezolva o dubla problema: 1) reduce emisiile de gaze cu efect de sera si 2) ajuta la valorificarea si eleminarea deseurilor produse de alte industrii. Pe de alta parte, folosirea lor nu este lipsita de riscuri.

De aceea este important sa stii ca atunci cand folosim combustibili alternativi respectam niste standarde stricte. Acestea se aplica in toate unitatile de productie ale Grupului HeidelbergCement si respecta recomandarile internationale in materie. Astfel:
  • Folosim doar deseuri si combustibili alternativi cu origini bine cunoscute si care corespund strict criteriilor noastre de acceptare, disponibile la cerere;
  • Inainte de a fi introduse in cuptoarele noastre toate deseurile sunt supuse unor teste riguroase in ceea ce priveste caracteristicile fizico-chimice. Analizele complete sunt obligatorii la inceputul utilizarii fiecarui nou tip de deseu si pe parcurs, ca proba medie, pe anumite cantitati;
  • Nu folosim ca si combustibili deseuri pentru care exista solutii mai ecologice de distrugere a lor;
  • Nu folosim combustibili alternativi daca acestia ar putea avea un impact negativ asupra sanatatii umane, mediului inconjurator sau a comunitatii locale;
  • Nu folosim deseuri sau combustibili alternativi daca emisiile rezultate din arderea lor sunt mai mari decat emisiile rezultate din arderea combustibililor traditionali;
  • Activitatea de co-incinerare este strict reglementata de autorizatii emise de autoritatile competente. Emisiile la cos sunt monitorizate continuu.

Echipamente de laborator, care testeaza parametrii fizico-chimici ai combustibililor alternativi folositi
         Echipamente de laborator, care testeaza parametrii fizico-chimici ai combustibililor alternativi

SPINU SILVIA-NICOLETA

Combustibilii alternativi

Combustibilii alternativi reprezintă substanţe sau materiale utilizate drept combustibili, altele decât combustibilii fosili convenţionali (petrol, cărbune, gaze naturale). În continuare vom enumera cei mai utilizati combustibili alternativi și vom descrie impactul lor asupra mediului înconjurător.
Biodieselul este un combustibil puţin poluant, rezultat din grăsimi animale, alge sau ulei vegetal refolosit. În urma arderii, biodieselul emană mai puţine hidrocarburi aromatice și o cantitate mai redusă de monoxid de carbon decât dieselul convenţional. Această substanţă este numită neutră la carbon, întrucât dioxidul de carbon rezultat în urma combustiei este absorbit ușor de plante.
Etanolul este utilizat pe scară tot mai largă, fiind obţinut din materiale fibroase precum așchiile de lemn sau din amidon aflat în plante precum porumbul. Etanolul arde mai ecologic decât combustibilii convenţionali, reducând gazele cu efect de seră. Statele Unite ale Americii reprezintă cel mai mare producător mondial de etanol, cu 4,6 miliarde galoane (1,22 miliarde litri).
Uleiul vegetal este un combustibil economic și nepoluant, necesitând foarte mici modificări asupra motorului care îl utilizează. Deoarece uleiul vegetal nefolosit dă același rezultat ca și cel folosit, proprietarii mașinilor care necesită un astfel de combustibil pot procura substanţa de la restaurante gratuit sau la un preţ modic.
Hidrogenul este utilizat drept combustibil pentru mijloacele de transport în comun din SUA, este nepoluant, însă implică anumite costuri care nu pot fi suportate de către toţi consumatorii și de aceea această substanţă încă nu este utilizată în masă.
Gazul natural comprimat este inodor și necoroziv, reducând emisiile de gaze cu 80% comparativ cu vehiculele pe benzină, și se obţine la costuri mult mai reduse decât combustibilii convenţionali.
Electricitatea este nepoluantă, deși generatoarele care produc bateriile cu ajutorul cărora funcţionează mașinile electrice sunt considerate poluante. Emisiile generate de acestea sunt, însă, reduse.
Preţurile tot mai ridicate ale combustibililor convenţionali, precum și îngrijorările privind încălzirea globală determină intensificarea cercetărilor în domeniu, iar în viitorul apropiat exclus va deveni „normal” ceea ce astăzi numim „alternativ”. 


Spinu Silvia-Nicoleta